Liceul Teoretic Experimental Waldorf din Chişinău
Ritmul Liceului Waldorf

Ritmul Liceului Waldorf

Importanta ritmului În Scoala Waldorf.

În Scoala Waldorf, ritmul are un rol important În educarea vointei, urmarindu-se ritmul unei ore, al zilei, al lunii si al anului. Ritmul orei este reliefat de Împartirea cursului principal, ce se desfasoara la Începutul cursurilor În primele doua ore, În trei parti:

partea ritmica, prin care este solicitata vointa copilului
partea cognitiva care se adreseaza intelectului si
partea de povestire care se adreseaza simtirii.

Utilizarea ritmului În educatie permite ca Întreaga fiinta a persoanei educate sa fie abordata si nu numai componenta sa intelectuala.

Ritmul zilei presupune studierea materiilor cu caracter cognitiv În prima parte a acesteia si a celor artistice si practice În cea de a doua parte. Acest lucru face posibila adîncirea subiectelor teoretice prin aplicarea lor În practica si prin Însufletirea lor artistica.

Ritmul lunii se refera la existenta unor module de 2-4 saptamîni În care zilnic Între orele 8 si 10 sunt studiate materiile principale (romîna, matematica, fizica, chimie, geografie, istorie, biologie etc.). Aceste module poarta denumirea de epoci.

Învatarea În epoci

Materiile cognitive sunt studiate În epoci; o clasa studiaza, de exemplu fizica, zilnic, primele doua ore fara pauza, timp de 2-4 saptamîni. Într-o astfel de epoca se poate parcurge chiar si materia pe un an scolar, economia lucrului fiind deosebit de eficienta.

Urmeaza alte epoci, elevii reÎntîlnindu-se cu fizica doar peste cîteva luni, poate chiar peste un an. Desigur ca Între timp elevii uita ce au Învatat, dar aceasta nu trebuie sa Îngrijoreze.

În Scoala Waldorf uitarea este considerata un aliat, din doua motive: În primul rînd pentru ca uitînd fizica, elevul se va putea dedica cu toate capacitatile unui nou domeniu, de exemplu literaturii, iar În al doilea rînd pentru ca, dupa ce fizica a fost uitata aparent complet, la reÎntîlnirea cu aceasta stiinta, elevul Îsi va reaminti mult mai intens cele Învatate.

Un alt avantaj al predarii În epoci este faptul ca informatiile si Întrebarile primite peste zi sunt prelucrate subconstient noaptea, iar a doua zi, atît elevii, cît si profesorii, gasesc mai usor rezolvarea lor.

Însa nu toate materiile participa la acest carusel al epocilor. Se predau În sistem modular limba materna si gramatica, matematica, fizica, chimia, istoria, geografia si stiintele naturii. Aceste materii pot sa apara si În ore de exercitii care au rolul de a fixa cît mai bine materia la cursul de baza. Celelalte materii, cum ar fi limbile straine, educatia fizica, desenul si celelalte activitati artistice sau practice, apar ca si ore fixe dupa cursul de baza si orele de exercitii.

O şcoală fără manuale

Absenta manualului unic contribuie la cresterea respectului fata de carti si la Întarirea autoritatii profesorului, care are astfel o legatura directa În comunicarea cu elevii.

Pe de alta parte, elevii se obisnuiesc sa se documenteze din cît mai multe surse În studiul unei teme. De asemenea, profesorul poate astfel introduce În cadrul procesului de Învatamînt noi informatii sau materiale aparute În domeniul respectiv, si are posibilitatea de a adapta nivelul predarii si al cerintelor la nivelul clasei.

Formarea unei pareri cît mai obiective, antrenamentul pentru facultate si viata de autodidact sunt calitati evidente pe care le dobîndesc elevii astfel scolarizati.

Caietele si instrumentele de scris

Desi pare mai greu la prima vedere, este mult mai sanatos pentru copil sa scrie, de la Început, pe caietul fara liniatura, Întrucît liniatura este folosita exact cu scopul de a Îngradi si limita la norme clar stabilite scrisul copilului.

Alternativa Waldorf nu pledeaza pentru un scris dezordonat, ci dimpotriva, ordinea, latura estetica În general, sunt puternic cultivate În scoala.

În absenta liniilor, elevul va trebui sa depuna un efort mai mare pentru a-si ordona scrisul. Desigur ca procesul va fi de mai lunga durata, rezultatul va fi Însa mult mai solid, stiut fiind faptul ca, dupa scoala, liniatura este abandonata (scrisori, cereri. C.V. etc).

Si În legatura cu instrumentele de scris În scoala Waldorf elevii lucreaza mai mult cu suprafete, În special În primele clase.

Astfel, În clasa I elevii scriu cu blocuri cerate.

În clasa a II-a grosimea liniei se subtiaza, folosindu-se creioane cerate.
Din clasa a II-a copii vor scrie cu creioane colorate groase (jumbo).
În clasa a III-a elevii exerseaza scrisul cu pana si apoi Încep sa scrie cu stiloul.

Pixul este evitat, cunoscut fiind faptul ca acesta deformeaza scrisul. În continuare, caietele vor fi organizate În asa fel, Încît partea estetica, de scriere, de ilustrare si de ornamentare sa fie În permanenta avute În vedere, Într-un mod artistic, de calitate. Aceasta, cu atît mai mult cu cît redactarile În caiete reprezinta forma personala de „manual” pe care o realizeaza elevii Însisi..

Ponderea deosebita a cursurilor artistice si practice

Ponderea ridicata a cursurilor artistice si a celor practice iese În evidenta de la prima privire asupra orarului obisnuit din Scoala Waldorf, Întrucît aceasta Îsi propune sa realizeze o educatie echilibrata, oferind pe de o parte fiecarui copil ceea ce i se potriveste, Însa intervenind si cu preocupari În acele domenii spre care acesta nu are Înclinatii, dar care sunt necesare unei educatii complete.

Un argument În plus pentru acest principiu: de regula, educatia intelectului prin stiinte cultiva distanta, individualismul, antipatia si concurenta iar, dimpotriva, educarea sufletescului prin arte si mestesuguri cultiva simpatia, apropierea, lucrul În echipa si colaborarea.

Ambele laturi ale educatiei sunt la fel de importante pentru un om echilibrat, dornic sa-si controleze singur viata, fara a se lasa manipulat din exterior.

Indirect Însa, la nivelul manualitatii, cursurile artistice sau practice sustin materiile adresate intelectului. Iata doua exemple: o În clasele mici, atît fetele cît si baietii tricoteaza, activitate care ajuta puternic la formarea vederii În spatiu, necesara Îndeosebi matematicii; o la Începutul fiecarei zile, Întreaga clasa parcurge o parte ritmica În care cînta, recita sau danseaza (jocuri adecvate vîrstei, Însotite de batai din palme, jocuri ritmice si gesturi sugestive).

Partea ritmica Îi aduce pe toti la unison, le canalizeaza energia si Îi pregateste pentru ora. Importanta cursurilor artistice rezida si În faptul ca le educa starile sufletesti. Ele sunt evidentiate În arte, iar elevul traieste, În procesul reprezentarii lor, caracteristicile propriei personalitati, pe care astfel o cunoaste si o stapîneste bine. El Îsi cultiva capacitatea de a percepe starile sufletesti, dezvoltîndu-si abilitati de comunicare dincolo de calea verbala.

O şcoală fără note

Prin note se evidentiaza preponderent competitia dintre elevi, ceea ce duce deseori la blocaje În rîndul elevilor timizi, frustrari si inhibitii printre cei slabi, aroganta sau egoism Între elevii buni si foarte buni.

Astfel, climatul de lucru al clasei poate fi usor compromis, atmosfera devenind stresanta si apasatoare pentru multi elevi. Adevarata competitie este nu Între diferiti elevi ai clasei, ci În fiecare elev În parte, cu propriile lui dificultati pe drumul dezvoltarii calitatilor, aptitudinilor si potentialului sau.

În acest fel, toti elevii se percep unii pe altii ca tovarasi de drum, se accepta În colectiv cu dificultatile pe care le are fiecare si se ajuta unii pe ceilalti În depasirea acestora. Conlucrarea si spiritul de echipa sunt astfel puse În evidenta si exersate În domeniul social.

Dar cum se desfasoara procesul de Învatamînt din Scoala Waldorf În absenta notelor? Orele sunt mult mai libere, elevii fiind deosebit de deschisi, participînd În mod natural la ora, fara frica de note proaste. Majoritatea elevilor Întreaba cînd nu au Înteles si ies cu curaj la tabla.

Pe de alta parte, elevii buni sunt dispusi oricînd sa-i ajute pe colegii aflati În dificultate. În general, elevii Învata mînati de dorinta de cunoastere dar si de constiinta. Elevii primesc În mod regulat teme si lucrari de control. Scopul lor nu este Însa de a obtine o nota cît mai mare, ci de a face o lucrare cît mai buna.

Dar cum afla parintii despre nivelul activitatii copilului lor În scoala? Foarte simplu: Întîlnindu-se regulat cu cadrele didactice. Aceasta ramîne si În sistemul cu note cea mai eficienta metoda de control a copilului. În plus, parintii pot vedea caietele de epoca sau aparitiile regulate ale elevilor În serbarile lunare ale clasei sau ale scolii.

La sfîrsitul fiecarui an scolar, elevul primeste un certificat În care fiecare profesor descrie activitatea sa din toate punctele de vedere. Din aceste certificate, parintii afla mult mai multe despre copilul lor decît dintr-o medie. În registrul matricol este cuantificata activitatea elevului la fiecare materie cu un calificativ sau o nota, echivalente cu evaluarea facuta În timpul anului.

Conducerea clasei de catre Învatator, dincolo de clasa a IV-a

Activitatea de Îndrumare a clasei este realizata, de regula, de catre o personalitate, care Îsi asuma corelarea si coordonarea evolutiei scolare a elevilor pe parcursul unei trepte scolare.

Particularitatile de vÎrsta, antropologice, care sunt unitare În perioada de la 7 la 14 ani, cer În mod obiectiv prezenta unei aceleiasi persoane În aceasta functie coordonatoare.

În sistemul clasic de Învatamînt Waldorf, aceasta functie didactica este numita „Învatatorul clasei” si are ca si Îndatoriri pedagogice predarea unui numar de discipline, cuprinse În epoci, de-a lungul celor opt ani de studiu pîna la liceu.

Disciplinele predate În epoca sunt, de obicei, cele cognitive, iar predarea lor interdisciplinara este un deziderat esential al acestei pedagogii. Cu totii cunoastem faptul ca, la aceasta vîrsta, elevii percep evenimentele, actiunile din realitate iar predarea trebuie sa tina cont de acest fapt si sa mentina treaza aceasta capacitate de observare, bazata pe interesul firesc al elevului.

Experimente, excursii, observatii minutioase sunt modalitati fundamentale de organizare a Învatamîntului pîna la pubertate. Formele de lucru introduse În clasele primare sunt baza pe care se aseaza munca de observare din clasele gimnaziale.

De aceea este esential ca una si aceeasi persoana sa Însoteasca elevul pe parcursul acestor opt ani, cînd Îsi formeaza instrumentele de cunoastere.

Din punct de vedere psihologic, schimbarea Învatatorului În clasa a cincea nu Înseamna doar despartirea de o persoana, adesea Îndragita, ci si de un mod de lucru. În mod natural, aceasta despartire se realizeaza la pubertate, cînd tînarul nu mai accepta prezenta unui model de imitat, ci Îsi cauta propria forma de exprimare. Aici este normal sa apara mai multe personalitati În fata elevului, pentru a-i da posibilitatea sa aleaga elemente diverse si de a-si exersa formele proprii, prin acceptare sau combatere sanatoasa.

Datorita formelor legislative si de pregatire existente, aceasta forma de organizare nu este oficial acceptata În Romînia, dar este Încurajata de unele inspectorate si de cercetatori În pedagogie si de psihologi.

Conducerea colegială

Rudolf Steiner a cerut corpului profesoral sa accepte ca fundament pedagogico-organizatoric discutarea tuturor problemelor scolii, Îndeosebi a celor pedagogice, În consiliul profesoral.

Acesta este de fapt directorul scolii. Si pentru ca problemele curente se cer discutate pe masura ce au loc, consiliul profesoral se Întruneste saptamînal. Aici profesorii spun ce predau, cum predau, daca au avut succes cu o tema sau esec cu alta. Aici sunt luate În discutie clase de elevi sau elevi În parte, care trec printr-o situatie mai dificila sau mai deosebita si au nevoie de atentia Întregului corp profesoral pentru a depasi situatia creata. Aici sunt dezbatute teme pedagogice generale, indiferent de specialitate, la care participa toti profesorii si Învatatorii, caci pe toti „membrii familiei” Îi intereseaza drumul celuilalt.

Imaginea copilului ramîne Însa mereu ca imagine centrala a preocuparii fiecarei teme, fie ea si administrativa. BineÎnteles ca mai exista si probleme delicate. Unul sau altul dintre dascali are dificultati majore În stapînirea clasei; exista dascali noi În activitate, care trebuie Îndrumati; se cer organizate Încadrarile cu personal pentru anul scolar urmator: toate acestea sunt discutate Într-un cerc mai restrîns, În consiliul de administratie.

La el participa acei pedagogi care au experienta pedagogica si În existenta scolii respective, care Îsi asuma de buna-voie viitorul scolii, ca viitor al propriei biografii. Dintre toti colegii, unul este ales ca reprezentant al scolii În fata tertilor. Nu este de confundat acesta cu functia obisnuita a directorului, caci nu are puteri decizionale supreme, nu poate lua decizii singur si nici nu are toate responsabilitatile pe umerii sai. Acestea sunt Împartite Între diferiti profesori sau Învatatori. Purtarea responsabilitatii de catre mai multi oameni duce la cresterea implicarii În „familie”.

Materii şi activităţi specifice

Prezentarea completă a tuturor materiilor Waldorf ar necesita un spaţiu prea mare şi de aceea ne propunem doar o prezentare succintă, care să ofere o imagine de ansamblu asupra stilului de predare şi a metodelor folosite.

Scrisul şi cititul

Scrisul şi cititul se învaţă în Şcoala Waldorf pe parcursul primelor clase, cu accent pe desenarea literelor şi organizarea estetică a scrisuluii şi a spaţiului scris. De aceea parcursul este la început lent, dar în clasa a IV-a elevii ajung la acelaşi nivel cu colegii lor din învăţământul tradiţional.

Din ce motive se alege acest drum? Psihologii susţin că cel mai dificil de învăţat într-o viaţă de om este cititul şi scrisul, deoarece este o activitate a intelectului şi leagă copilul în mod artificial de gândirea abstractă a omului matur.

Concret, cititul şi scrisul se învaţă în următorii paşi: întâi se lucrează literele mari de tipar. În funcţie de evoluţia clasei, învăţătorul va introduce la sfârşitul clasei I sau la începutul clasei a II-a, literele mici de tipar.

Pe parcursul clasei a II-a se introduc apoi literele de mînă, prin intermediul desenului de forme sau al celui dinamic. De asemenea, în modul de introducere a literelor (semne pentru sunete), consoanele se metamorfozează din imaginea a ceva ce începe cu această literă. Se pleacă de la imaginea picturală a lumii, de la întreg şi se ajunge la abstractizarea ei prin noţiuni.

De exemplu, litera M se va naşte din imaginea unui munte cu două vârfuri; litera P poate să apară la „pom”, iar F de la „foc”. Aceasta este metoda de introducere a consoanelor.

Primele semne Învăţate sunt însă pentru vocale, care sunt prezentate copiilor ca provenind din sentimente: A - admiraţie, deschidere; E - reţinere, închidere în sine; I - înălţare, afirmare; O - îmbrăţişare, protecţie; U - necunoscut, cunoaştere.

Limba română

Dacă până la vârsta de 9 ani copilul se identifică pe deplin cu mediul în care trăieşte, după această vârstă el se interiorizează, se detaşează de cele ce-l înconjoară. Până la acest moment el se identifică cu limba maternă. Distanţându-se de aceasta, elevul poate să o analizeze şi să-i perceapă structura.

Din acest moment, elevul poate Începe studiul gramaticii, avînd primul contact raţional cu structura limbii şi cu regulile gramaticale. Astfel debutează un proces lung, care continuă până în clasa a VIII-a.

Prima parte o reprezintă aprofundarea principalelor calităţi ale părţilor de vorbire, apoi copiii se familiarizează treptat cu structura propoziţiei, iar începând din clasa a VII-a cu structura frazei.

În predarea literaturii, metodele folosite vizează în mod preponderent planul emoţional. Analiza elementelor stilistice ale unei opere este evitată până în clasa a VII-a, lăsând expresia artistică să lucreze în copil. Până în clasa a VI-a, în locul analizei raţionale a textului literar, accentul este pus pe aprofundarea semnificaţiei textului cu ajutorul altor forme de exprimare artistică (desen, pictură, muzică).

Repetarea, ritmicizarea, exerciţiile de vorbire şi de intonare sunt instrumente constant utilizate în cadrul orelor de literatură. Interdisciplinar, cultivarea exprimării este prezentă şi la începutul învăţământului principal, pe parcursul epocilor, indiferent de disciplina studiată. Fie că e matematică, fie că e geografie, o poezie sau un cântec inspirate din temele studiate introduc ziua de lucru.

Limbile străine

Cercetări recente au arătat că o persoană ce şi-a însuşit o limbă străină înainte de învăţarea scrisului şi cititului o va stăpâni fără accent.

Din contră, învăţatul unei limbi străine simultan cu scrisul şi cititul, duce la vorbirea cu accent a acesteia.

Ca urmare, În primele trei clase din Şcoala Waldorf se învaţă două limbi străine, doar prin imitaţie.

Concret, orele sunt pline de cîntece şi poezii, însoţite de o gestică sugestivă a profesorului, copiii cântând şi gesticulând în cor.

Începînd din clasa a III-a se introduce scrisul celor două limbi, care, împreună cu gramatica corespunzătoare, sunt studiate în paralel pe tot parcursul studiilor. Drumul de la basm la istorie

În clasa I, copiii trăiesc în lumea basmelor, acestea oferindu-le hrana sufletească atât de necesară acestei vârste.

Clasa a II-a prezintă polaritatea sufletului uman. Pe de o parte fabulele evidenţiază defecte ce trebuie îndreptate, iar pe de altă parte, poveştile despre sfinţi prezintă nobleţea idealului uman.

Un nou pas Înainte este făcut în clasa a III-a când la partea de povestire elevilor li se prezintă istorioare din „Vechiul Testament”, pornind chiar de la Geneză.

Legendele nordice, cele populare şi istorice locale şi naţionale reprezintă în clasa a IV-a ultimul pas înainte de istoria propriu-zisă.

Din clasa a V-a, se face intrarea În Istorie (ca disciplină). Capitolele principale ale acestei clase vor fi însă Egiptul şi Grecia antică. Aceasta din urmă domină clasa a V-a, nu numai la istorie, ci şi la alte discipline (educaţia fizică, literatură, matematică, muzică).

În clasa a VI-a se studiază Roma antică, iar în a VII-a Evul mediu şi Renaşterea.

În general, la predarea istoriei se pune accentul pe trăirea atmosferei epocilor şi nu atât de mult pe înmagazinarea informaţiilor. Sunt alese spre studiu acele momente sau personalităţi din istoria omenirii care au impulsionat evoluţia generală a lumii, forme caracteristice de cultură şi civilizaţie.

Clasa a VIII-a cere studierea istoriei contemporane, dar pregătirea pentru examenele naţionale modifică programa Şcolilor Waldorf din România, care preiau studiul istoriei naţionale.

În liceu se reia studiul treptele de civilizaţie, studindu-se acum din perspectivă generică, a curentelor mari de cultură, a mişcărilor sociale şi a semnificaţiilor pe termen lung. Important de reţinut este faptul că biografia umană este o repetare la scară mică a istoriei omenirii. De aceea, treptele de civilizaţie sunt relevante pentru biografia personală a elevului, mai ales în primii opt ani de şcoală.

Această perspectivă stă şi în spatele studiului la liceu, când curentele generale ale epocilor de civilizaţie stau în centrul atenţiei tinerilor, căci orientarea în societatea actuală este posibilă numai prin cunoaşterea formelor de evoluţie care au creat-o.

Aritmetica

Sensibilitatea pentru diferitele laturi ale fiinţei umane este educată în Şcoala Waldorf din primele clase.

Astfel, cele patru operaţii de bază sunt învăţate în asociere cu cele patru temperamente şi culorile asociate acestora.

Pe parcursul anilor şcolari, studiul matematic va cuprinde şi geometria cu mâna liberă, construcţiile geometrice şi studiul corpurilor platonice.

Construcţiile spaţiale conduc la o mai bună percepţie a formelor existente şi permit dezvoltarea unei capacităţi de analiză, benefică în toate celelalte domenii de studiu.

Geometria proiectivă, sferică sunt de asemenea studiate în liceu, pentru a canaliza percepţia elevilor înspre forme abstracte, construcţii aproape ireale, ce deschid orizontul întrebărilor despre semnificaţia mai înaltă a matematicii.

Desenul formelor

Pe lîngă faptul că, în Şcoala Waldorf, majoritatea materiilor sunt parcurse într-un mod diferit faţă de cel clasic, aici există şi câteva materii total noi.

Prima dintre acestea este desenul formelor. Această materie, prezentă în clasele I-V, are două argumente puternice În favoarea sa.

În primul rî nd, formele desenate În primele două clase vor pregăti introducerea literelor şi a cifrelor. Mai târziu, desenul formelor va pregăti geometria, ce apare în clasa a V-a sub forma desenului geometric.

Tot atît de important este faptul că această materie este o activitate artistică, ce îşi propune să trezească gândirea copilului, simţul echilibrului, al armoniei şi al frumosului. Ea stimulează facultatea de reprezentare şi cea imaginativă ajutând la formarea vederii în spaţiu.

Desenul geometric cu mâna liberă

Predarea geometriei În Şcoala Waldorf începe în clasa a V-a, printr-un studiu activ al principalelor figuri geometrice.

Elemente geometrice redau prin transformarea lor procesul de devenire ale unor forme fixe, pe care apoi elevul Învaţă să le denumească şi să le definească.

Pentru a crea un simţ cât mai solid al figurilor geometrice, acestea sunt desenate fără instrumente geometrice.

Matematica

În predarea matematicii, dascălul trebuie sa respecte câteva principii de bază.

Principiul analitic (de la Întreg la o parte) este unul dintre cele mai importante.

Un alt principiu deosebit Îl reprezintă mersul de la cazul particular spre general, spre difiniţie.

Definiţiile sunt evitate pe cât posibil, preferându-se caracterizarea noţiunilor într-un mod viu. Când sunt însă absolut necesare, acestea sunt cât mai accesibil prezentate, folosindu-se din plin intuiţia elevilor.

Parcurgerea materiei cît mai aproape de mersul istoric este un principiu general pentru şcoala Waldorf, deosebit de important în matematică. Predarea în mişcare aduce matematica mai aproape de copil. De la jocuri ritmice de învăţare a tablei înmulţirii până la forfecarea paralelogramului (translatarea unei laturi pe dreapta suport cu păstrarea ariei), totul trebuie predat cât mai viu.

La geometrie se evită cu desăvârşire demonstrarea relaţiilor evidente, insistându-se asupra afirmaţiile neevidente. Mersul de la problema practică la teorie este deseori mai apropiat elevului decât prezentarea unei teorii fără legătură cu realitatea cunoscută de elevi, urmată de aplicaţii ipotetice.

Zoologia

În clasa a IV-a, elevii Învaţă despre animale tipice unor forme unilaterale din natură: capul (sepia), trupul sau burta (vaca) sau membrele (şoarecele). O polaritate interesantă se poate găsi între vultur (un animal al aerului, care rareori coboară pe pământ) şi taur (care „se ţine” cu toată forţa sa pe pământ).

În general, se scot În evidenţă la animale diferitele trăsături temperamentale şi fizice unilaterale. De exemplu, calmul şi blândeţea unei vaci pot fi scoase în evidenţă pictând vaca în albastru.

Elevii vor picta fiecare animal În culori care scot În evidenţă caracterul specific al acestuia. Lucrul individual al elevilor se va materializa şi în compuneri, unde va fi căutat specificul fiecărui animal, prin descrieri, dialoguri imaginare sau referate cu un mai ridicat conţinut ştiinţific.

Ca o Încoronare a celor studiate, imaginea omului, nespecializat şi cu potenţe multiple de evoluţie, este creionată sugestiv. Toate aceste elemente sunt pe larg studiate în clasele ulterioare, când regnul vegetal - clasa a V-a, cel mineral şi animal - clasa a VI-a şi omul - clasa a VII-a - a VIII-a sunt studiate în detaliu.

În liceu se studaiză în amănunt formele de evoluţie ale naturii, stuctura organismului uman şi formele de cunoaştere şi cercetare ale acestora (genetică).

Botanica

La fel ca şi la animale, în împărăţia plantelor, studiată în clasa a V-a, se pot găsi diferite caracteristici omeneşti. La această vârstă a copiilor, plantele trebuie personificate ca într-o adevărată poveste. Nu se întâlneşte explicarea despre ţesuturi şi celule, ierbarele sunt evitate, în locul lor preferându-se studiul plantelor în natură şi pictarea în mediul lor natural, formându-se astfel şi respectul pentru lumea înconjurătoare.

Geografia

Această materie apare prima dată în clasa a IV-a sub forma unei epoci despre ţinutul natal.

În prima lecţie, elevul îşi desenează banca în care stă, cuprinsă în sala de clasă, respectiv biroul de acasă în camera sa.

Urmează apoi planul şcolii şi al locuinţei, apoi curtea şcolii şi a locuinţei, apoi curtea şcolii cu strada, respectiv blocul sau curtea de acasă cu strada.

Pasul următor îl reprezintă un plan parţial al oraşului, în care apare drumul de acasă până la şcoală.

Planul general al oraşului, cu formele de relief şi apele principale, se poate face sub forma unei machete tridimensionale. Aceasta se modelează din lut, apoi se acoperă cu multe straturi de hârtie înmuiată şi lipici (mucava); după uscare se îndepărtează lutul, iar macheta rezultată este pictată de elevi.

Urmează împrejurimile localităţii cu fauna şi flora, putându-se merge până la întreaga regiune (judeţul şi judeţele învecinate).

Astfel se deprind elementele realizării unei hărţi, de la spaţiul concret, la simbol.

Din clasa a V-a se studiază geografia fizică a patriei, a ţărilor învecinate.

Pornind pe Dunăre în sus se poate trece în clasa a VI-a la cunoaşterea Europei. Spre sfârşitul acestei clase se vor prezenta în linii mari şi celelalte continente. Geografia Asiei, Africii şi a Americii, cu cele mai reprezentative ţări şi zone, va fi predată pornind de la marile descoperiri geografice (Marco Polo, Vasco da Gama, Columb şi Magelan).

Important este ca, În studiul zonelor geografice, să fie percepute polarităţile, structurile caracteristice. De aceea extremele, uscat-mare, frig-căldură, verdeaţă-deşert sunt preferate în prezentările acestora.

În vederea examenului de capacitate, pentru clasa a VIII-a este rezervată Geografia României, deşi programa Şcolii Waldorf ar cere pentru această clasă continuarea studiului geografiei mondiale. Din ţările sau continentele studiate, elevii vor învăţa cântece specifice, percepând cât mai mult din specificul şi temperamentul oamenilor din zona respectivă. Studiul geologiei, al mişcărilor tectonice, al ritmurilor Pământului, reprezintă în liceu o treaptă superioară de înţelegere a fenomelor de existenţă a acestei fiinţe vii, care este Terra.

Fizica şi chimia

Drumul natural În descoperirea acestor ştiinţe a fost: experimentul - observaţia - concluzia - legitatea. Acest drum natural este respectat şi în predarea ştinţelor naturale în şcoala Waldorf.

În prima zi a fiecărei teme noi, au loc o serie de experimente. Ca temă, elevii trebuie să descrie cu acurateţe şi corectitudine cele văzute la fiecare experiment.

A doua zi sunt analizate aceste experimente, trăgându-se primele concluzii asupra fenomenelor studiate.

În a treia zi sunt enunţate legităţile căutate cu o zi înainte. Beneficiind de predarea în epoci, mintea copilului va prelucra inconştient şi în timpul nopţii cele văzute în ziua precedentă, trăind la maximum primii paşi în fiecare domeniu studiat.

Acest mod de lucru, bazat pe observaţia individuală, susţine interdisciplinaritatea permanent prezentă în pedagogia Waldorf. Exprimarea corectă, diferenţiată, nuanţată şi la obiect este un mod de a exersa limba română, lucru care se petrece firesc şi la celelalte materii de studiu din afara orelor de limbă. De aceea, profesorul de specialitate are datoria să asimileze în predarea sa şi informaţiile care ţin de alte discipline.

Pornind de la această necesitate, pedagogia Waldorf susţine prezenţa unui singur cadru didactic în primele opt clase, pentru predarea disciplinelor din epocă. În personalitatea unui astfel de om, elevul se poate regăsi cu strădania sa de a asimila conţinuturile mai multor materii.

Euritmia

Euritmia este o formă de mişcare frumoasă, care completează strădania metodicii Waldorf de a introduce artistic fiecare conţinut, fie el noţional sau de formare a deprinderilor.

Euritmia Însăşi este o artă: vorbirea şi a cântatul reprezentate vizibil, folosind ca instrument de redare corpul uman. Ea aduce în faţa ochilor intervale, tonuri muzicale, sunete rostite printr-o curgătoare şi expresivă gestică a braţelor, a palmelor şi a corpului, într-o unitate dinamică.

A doua latură a euritmiei este cea didactic-pedagogică, fortificând copilul întreg, aşa cum este el privit în pedagogia Waldorf. În timpul orelor de euritmie, copiii mici interpretează prin mişcări sugestive mici întâmplări sau povestiri. Pe măsură ce cresc, ei dobândesc abilitatea de a-şi controla gesturile braţelor, formele de deplasare cu paşii şi reuşesc să dea formă prin mişcarea braţelor şi a picioarelor unor ritmuri, unor sunete care cer gesturi specifice.

Piesele muzicale sau poetice care sunt transpuse euritmic rezultă din translatarea tonurilor sau a sunetelor în gesturi precise, de conotaţie specifică. Nu se cer posturi, ca în balet, nu se cere un mimetism, ca la vârstele mici, ci se cere o înţelegere a mesajului, a sunetului corelat cu mesajul şi cu gestul, a costumului şi culorilor acestuia cu întreaga semnificaţie a gestului artistic.

Elevii sunt Îndrumaţi să înţeleagă semnificaţia ritmurilor, să o aplice, odată cu instrumentalizarea trupului pentru expresia artistică. Există şi un al treilea domeniu al euritmiei - cel terapeutic - latură de sine stătătoare folosită în tratarea diferitelor deficienţe.

Muzica

Deşi şcoala Waldorf nu este o şcoală de muzică, această artă este omniprezentă în viaţa copiilor. Prin muzică, realitatea poate pătrunde mai lesne în sufletul copiilor.

Deseori partea ritmică de la începutul cursului principal se bazează pe muzică, oricare materie putând beneficia de sprijinul absolut benefic al muzicii. Dar cum evoluează această materie în Şcoala Waldorf?

Din clasa I toţi elevii cântă la flaut. Pentru început se foloseşte flautul diatonic.

Pînă în clasa a III-a elevii cântă însă fără note, imitând învăţătoarea din faţa clasei.

De-abia la sfîrşitul clasei a III-a se introduce portativul. Până la nouă ani, muzica este trăită sub formă de ritm. Din acest moment apare măsura, iar cântecele încep să fie trecute pe portativ.

În clasa a IV-a se Învaţă canonul. Odată elevii trecuţi de momentul armoniei din clasa a V-a, după 12 ani, apare studiul pe voci.

În continuare, studiul muzicii presupune diferenţierea percepţiei artistice şi a posibilităţilor de exprimare. Orchestra şcolii şi a liceului sunt momente de studiu şi de aplicare a noţiunilor studiate. Curentele muzicale sunt studiate de elevi în liceu, pentru a percepe şi din această perspectivă evoluţia omenirii, care a fost însoţită de muzică prin formele ei specifice.

Abilităţile practice şi educaţia tehnologică

Aceste materii au o deosebită importanţă în formarea copiilor pentru viaţă.

Tricotînd, sculptînd, modelînd lutul sau Împletind nuiele, copiii Îşi dezvoltă pe lângă diferitele abilităţi şi voinţa.

Simţul artisitc, cel tactil, simţul echlibrului şi al armoniei sunt cultivate în fiecare lucrare practică realizată.

De aceea este important ca aceste discipline să nu rămână doar la nivel de teorie, ci să permită copilului să crească prin abilităţile manuale pe care le dobândeşte în lucrul concret.

La nivel liceal, specializarea pe o anumită tehnică poate fi exersată în amănunţime, fără a duce însă la o calificare certificată.

Practica

Elevii claselor de liceu fac cîte o perioadă de practică de o săptămână.

Astfel, clasa a IX-a face practică în agricultură sau în construcţii, în clasa a X-a se face practică topografică sau în construcţii, iar în clasa a XI-a practică socială sau ecologică.

Clasa a XII-a este, de obicei, timpul unei practici industriale sau de anvergură mai mare, iar colectivele de elevi pot opta şi pentru o practică culturală, în ţară sau în străinătate. Aceste perioade de practică îşi au rolul de pregătire pentru viaţă, de a ajuta tinerii în formarea personalităţii şi a unei perspective coerente despre societatea în care vor deveni adulţi.

Arta dramatică

Aceasta este o materie specifică pedagogiei Waldorf, prezentă apoape în fiecare an, chiar dacă nu apare în planul de învăţământ. Fiecare disciplină poate da ocazia unei dramatizări, fie că vorbim despre limbi străine sau despre fizică.

La sfîrşitul clasei a VIII-a, elevii pun în scenă o piesă de teatru mai amplă, pe care o vor prezenta în faţa părinţilor şi a întregii şcoli. Această piesă de teatru este o încununare a muncii lor ca şi colectiv de-a lungul celor opt ani petrecuţi împreună. Pentru realizarea piesei de teatru, elevii sunt solicitaţi să participe activ la toate etapele de elaborare a recuzitei şi de punere în scenă a textului, având astfel posibilitatea de a avea o experienţă proprie foarte intensă privind munca artistică. Munca la această piesă, care de obicei durează câteva luni, întăreşte şi uneşte foarte mult colectivul clasei, îi face pe elevi să fie mai toleranţi unii cu alţii, îi face să se ajute mult mai mult între ei. Prezentarea piesei de teatru de către clasa a VIII-a este un eveniment deosebit pentru întreaga şcoală şi în special pentru clasele mai mici, aceştia urmărindu-i cu foarte mare atenţie pe colegii lor mai mari. Acest eveniment se repetă la un nivel de complexitate mult mai mare, la sfârşitul liceului, când piesa de teatru le oferă elevilor posibilitatea de a se depăşi şi de a-şi consolida performanţele în exprimarea socială şi artistică.

...versiune penru inprimare