Liceul Teoretic Experimental Waldorf din Chişinău
Despre antroposofie şi Rudolf Steiner

Despre antroposofie şi Rudolf Steiner
 

L. Blaga: "În lumea gânditorilor [Rudolf Steiner], alături de Einstein, e poate cea mai discutată personalitate". "Steiner . . . îmbogăţeşte omenirea cu cunoştinţe nouă la care nu a putut ajunge nici experienţa ştiinţifică, nici gândirea filosofică. Din articolul "Un iniţiat" publicat în 1921, 29 ianuarie în ziarul "Voinţa", în legătură cu aniversarea de 60 de ani a lui R. Steiner

M. Eliade: "Rudolf Steiner socoteşte că oricine poate ajunge în lumile superioare prin voinţă şi perseverenţă. În această preţuire pe care o dă Rudolf Steiner voinţei, personalităţii omeneşti se găseşte una din trăsăturile esenţiale ale Antroposofiei... Antroposofia are o metodă şi rezultatele ei pot fi controlate.

Educaţia antroposofică conduce la spiritualizare, acest substrat psihic - ce se găseşte înapoia materiei şi a senzaţiilort - nu niniceşte, nici materie, nici senzaţie. Ci numai o compretează, îi dăruieşte un conţinut, o integrează într-un anumit angrenaj spiritual... Personalitatea lui e într-adevăr covârşitoare şi cărţile care le-a scris întrec cu mult producţia unui mistic de salon, ca Maeterlink sau Kyserling.

Steiner e un mascul complet. Voinţa, raţiunea, puterea de muncă, multilateralele cunoştinţe, trepidanta viaţă sufletească, impulsul mistic - metafizic - n-au înlăturat poetul şi omul de acţiune. Crearea Societăţii Antroposofice şi cărţile de popularizare au fost îndeplinite pentru educarea mulţimilor, pentru ai ajuta să-şi găsească unitatea conştiinţei şi orientarea în viaţa lăuntrică. Dar marele lui opere.. .nu sunt înţelese. Şi nu vor fi încă mult timp. Sunt cărţi scrise de-o minte care a pătruns prea departe pentru bietele noastre creiere. "Ştiinţa spirituală" nu poate fi pricepută, în patie, decât după o serioasă muncă de pregătire şi după câteva lecturi atente. E o lucrare de geniu şi de curaj. E o metafizică ce pare ridicolă celor ce nu au pătruns nici un pas dincolo.

Doctorul Steiner a înţeles aceasta. Şi a publicat-o totuşi, pentru cei câţiva cititori risipiţi pe glob, cărora le vor fi de folos revelaţiile ce scapă celorlalti". Din articolul "Rudolf Steiner" publicat în revista "Adevărul literar şi artistic", 1927, martie.


Rudolf Steiner, fondator al pedagogiei Waldorf

 Rudolf Steiner s-a născut in 1861 in condiţii simple. În Austro-Ungaria, în Croaţia de astăzi, se află satul său natal. Tatăl său era funcţionar la gară. Gările erau astfel locurile copilăriei sale. Dar şi natura: drumurile adesea lungi către şcoală i-o apropiau foarte mult. Educaţia sa: nu una umanistă, mai mult tehnică şi de ştiinţele naturii. Dar el căuta şi simţea esenţialul. A citit devreme Kant, apoi idealiştii. Studiul său a fost în ştiinţele naturii. Audia pe lângă aceasta filosofia, literatura şi alte ştiinţe spirituale în Viena. La fel de devreme - şi în curând în mod tainic pentru el - a făcut experienţe oculte; vedea, trăia ceea ce le era altora închis. Incompatibilul - ştiinţele exacte şi experienţa interioară, spirituală - a condus la primul domeniu de lucru pe care nu l-a mai părăsit nciodată: ştiinţa cunoaşterii, care era pentru el în acelaşi timp antropologie. Steiner a devenit cercetător al lui Goethe în Weimar, a editat scrierile de ştiinţe naturale ale acestuia însoţite de comentariu. A avansat la gradul de doctor în filosofie - ştiinţa cunoaşterii era tema, o antropologie filosofică: "Filosofia libertăţi", apărută în 1893 ca prima lucrare centrală. De la cumpăna secolelor a fost publicist, ţinea prelegeri şi era în primul rând cercetător şi a rămas acest lucru până la moartea sa în 1925 la Dornach, Elveţia.

La scurt timp înaintea acestei cumpene a secolelor are loc cotitura decisivă în viaţa lui Steiner: "experienţa a ceea ce poate fi trăit în lumea spirituală mi-a fost întotdeauna un lucru firesc; cuprinderea perceptibilă a lumii simţurilor îmi crea cele mai mari greutăţi." (Opere complete 28, cap.22) Trecând de această greutate printr-o muncă şi o dezvoltare meditativă, realizează un schimb paradigmatic semnificativ din punct de vedere al istoriei spirituale: nu o construcţie a unor sisteme noi de gândire, nici o formare progresistă a teoriilor, nici o discuţie permanentă despre modele - ci o lărgire consecventă, reflectată în teoria ştiinţifică a experienţelor, percepţiilor şi observaţiilor. Fenomenele spirituale şi sufleteşti care se dezvăluie în acest fel conştienţei sunt observate şi descrise cu exactitate, sunt înfăţişate consecinţele pentru viaţa morală şi practică.

Antroposofia ia naştere ca "ştiinţă a spiritului". Trăirea individuală a realităţii şi în curând şi arta primesc o nouă orientare prin ştiinţa experienţei spirituale.

În 1917 are loc irumperea: "rezultatele unei cercetări de ştiinţă spirituală de treizeci de ani" conduc la cunoaşterea tripartiţiei omului (Opere complete 21). Trupul. sufletul şi spiritul devin vizibile în relaţiile lor schimbătoare - sistemul nervos-senzorial, organizarea ritmică şi omul metabolic apar în corelarea lor cu activităţile sufleteşti: gândire, simţire şi voinţă; ele pot fi dezvoltate la rândul lor în capacităţile spirituale: imaginaţie, inspiraţie şi intuiţie. Omul devine prin autocunoaştere liber pentru autotransformare.

De aici s-a ajuns până la punctul în care, odată cu sfârşitul primului Război Mondial, este posibilă pentru omenire o nouă epocă, o nouă orientare cuprinzătoare in pedagogie, medicină, ştiinţele naturii, societate şi economie - pe scurt: in viaţa culturală, de stat şi economică şi este realizată incipient de către Steiner şi colaboratorii săi. Antroposofia devine prin realizările lui Rudolf Steiner un impuls cultural care il ia in considerare pe individul independent şi capabil de evoluţie şi deschide perspective nebănuit de largi, perspective care astăzi sunt indispensabile.

Bodo von Plato

Literatură:

  • Walter Kugler, Rudolf Steiner und die Anthroposophie. Wege zu einem neuen Menschenbilct, Keln, 1978.
  • Christoph Lindenberg, Rudolf Steiner in Selbstzeugnissen und Bilddokumenten, Hamburg 1993
  • Christoph Lindenberg, Rudolf Steiner. În: "Klassiker der Padagogik (hrsg. H. Scheuer)", vol.2, Munchen 1979, 170-182.

"Nu trebuie întrebat: ce trebuie omul să ştie şi să poată pentru ordinea socială care există, ci: ce este predispus în om şi ce poate fi trezit în el? Atunci va fi posibil de a aduce în ordinea socială forţe mereu noi din generaţiile în creştere. Atunci în această ordine va trăi mereu ceea ce fac din ea oamenii maturi care intră în ea; dar nu va fi făcut din generaţia în creştere ceea ce vrea să facă organizaţia socială care există în prezent."
Rudolf Steiner, Scrieri despre tripartiţia organizării sociale şi asupra stării timpurilor, 1915-1921, Opere complete, 24.

...versiune penru inprimare