Despre Pedagogia Waldorf

Perle pedagogice steineriene

       „O  şcoală liberă este cea care permite cadrelor didactice să aducă  în actul  educării tot ceea ce consideră ei nemijlocit esenţial   din cunoaşterea oamenilor,  din cunoaşterea lumii,   din  iubirea  lor  faţă de copii.”

             „Ceea ce se predă şi ceea ce educăm trebuie să fie preluat numai din cunoaşterea omului în devenire şi a aptitudinilor sale individuale.”

      “Scopul şcolilor nu este atât a oferi o educaţie completă, cât de a pregăti individul să şi-o poată obţine singur de la viaţă”.

      „Orice educaţie este autoeducaţie, iar noi, ca dascăli şi educatori ,creăm de fapt doar contextul în care copilul se autoeducă. Trebuie să realizăm contextul optim, pentru ca, prin noi, copilul să se educe singur, aşa cum trebuie să se educe el prin propriul său destin lăuntric. ”

      „O şcoală care vrea să fie vie şi să se conforme cu timpul ei, trebuie să-şi solicite profesorii înspre o permanentă perfecţionare a metodelor şi planurilor de învăţământ.”

„Pedagogul trebuie să înţeleagă  vremurile în care se află, pentru că trebuie să înţeleagă copiii ce îi sunt daţi spre educare, pornind de la aceste vremuri.”

      „Nu avem datoria să transmitem convingeri generaţiilor tinere. Trebuie să-i ajutăm să-și folosească propriile forţe de judecată, propriile capacităţi de înțelegere. Să învețe să vadă cu propriii ochi în lume... Părerile şi convingerile noastre sunt valabile numai pentru noi. Le punem în fața tinerilor, ca să le spunem: aşa vedem noi lumea. Uitaţi-vă acum şi voi, să vedeţi cum vi se arată lumea vouă. Să trezim capacităţi, nu să transmitem convingeri. Nu în adevărurile noastre să creadă tineretul, ci în personalitatea noastră.”

DESPRE PEDAGOGIA WALDORF      

         Pedagogia Waldorf face parte din mişcarea pedagogiilor de reformă, fiind iniţiată de Rudolf Steiner (1861-1925), care a elaborat şi principiile ei – antropologia,  psihologia dezvoltării copilului – de bază. Prima şcoală Waldorf s-a deschis în Stuttgart, în 1919, pentru copiii muncitorilor de la fabrica de ţigări Waldorf Astoria. Este o şcoală unitară, cu 12 clase; în clasa a 13-a pregăteşte pentru bacalaureatul de stat. [notă: nu şi în Moldova, România, unde şcolile Waldorf sunt de stat, şi nu există acest an de pregătire.] De şcoli aparţin de regulă şi grădiniţe cu două sau trei grupe.

Şcolile Waldorf – în Germania  se numesc Şcoli Libere Waldorf – nu sunt de stat, ele funcţionează ca şi instituţii autonome, libere, fiind susţinute prin asociaţii sau fundaţii. Ca şi restul şcolilor care sunt susţinute de asocieri civice libere, şi şcolile Waldorf pot supravieţui şi se pot dezvolta numai printr-o strânsă colaborare cu părinţii. Este un principiu  important: viaţa spirituală, din care face parte şcoala ca atare, nu poate sta sub influenţa statului/politicului, nici sub conducerea sau influenţa puterii economice, pentru că altfel îi este compromis şi deturnat scopul originar: facilitarea cu profesionalism a dezvoltării individualităţii copiilor. Iar prin această deturnare se produce pagubă şi individului,  şi societăţii.

        Pedagogia Waldorf pleacă de la premisa că omul tânăr trebuie educat nu după nevoile statului, a societăţii sau a cererii pe piaţa muncii a unei anume meserii, ci după capacităţile şi posibilităţile lui de dezvoltare individuale, precum şi după nevoile sale – schimbătoare în funcţie de vârstă - trupeşti, sufleteşti şi spirituale. Individualitatea care se dezvoltă liber aduce cel mai mare beneficiu real societăţii umane.

   Grădiniţa Waldorf este în primul rând locul jocului, al poveştilor şi al imitaţiei active, o poală maternă socială, care conferă o lume inteligibilă şi comprehensibilă în jurul copilului în grupe mixte ca şi vârstă, cu ritmuri sigure de obiceiuri şi şiruri de activităţi.

        Iar activitatea din şcoală conferă spaţiu larg exersării, dezvoltării de capacităţi în arte precum şi în muncile practice, manuale. (Este des folosită sintagma – folosind formularea lui Pestalozzi –  şcoala Waldorf este şcoala mâinii, a inimii şi a capului: şcoala unitară a cunoştinţelor practice, a artelor şi a ştiinţelor.)   

      În primii ani de şcoală poveştile şi miturile au un rol important, datorită efectului lor hrănitor asupra fanteziei. În predarea limbii materne se lucrează cu texte poetice şi exerciţii dramatice, în predarea socotitului-matematicii se folosesc exerciţii de mişcare ritmică; elementul ritmic artistic are (pe baza unor considerații antropologice, de psihologia dezvoltării) o importanţă deosebită în aceşti ani. Învăţarea scrisului porneşte din mişcări spaţiale largi, din desenul formelor şi pictură, proces în care acţiunea proprie precede cititul abstract. Acest lucru s-a dovedit a fi o bună prevenţie a dislexiei şi disgrafiei.

    În clasele gimnaziale copiii iau contact cu lumea fenomenelor în formă concretă, la nivelul experienţelor senzoriale, de exemplu în experimentele de fizică sau chimie. Dezvăluirea legităţilor abstracte începe din clasa a IX-a. Din acest moment devine ca şi principiu de bază ca prin compararea diferitelor comportamente spirituale (mentalităţi) şi metode ştiinţifice să se prezinte elevilor multitudinea de abordări posibile a realităţii lumii. Este importantă dezvoltarea culturii de argumentare.

  Tot în această perioadă a anilor de liceu tinerii dobândesc experienţă şi indemânare în activităţi de actorie, regizare, orchestră – sau alte domenii artistice, precum şi în metaloplastie, sau în activităţi de agricultură, industrie sau domenii sociale.

4. Evaluarea lecției

       În şcolile Waldorf evaluarea nu se bazează pe note, se recomandă să nu fie nici repetenţie, evaluarea este descriptivă.

În locul ascultării intervine participarea la activitatea comună. Diferitele forme de predare se regăsesc chiar şi în cadrul aceleiaşi zile: cea frontală sau în grupe mici, în funcţie de disciplină.

    La sfârşitul fiecărui an şcolar, elevul primeşte un certificat în care fiecare profesor descrie activitatea sa din toate punctele de vedere. Din aceste certificate, părinții află  mult mai multe despre copilul lor decât dintr-o medie. În registrul matricol este cuantificată activitatea elevului la fiecare materie cu un calificativ sau o notă, echivalente cu evaluarea făcută în timpul anului. 

  Teoria, privind fazele de dezvoltare a copiilor elaborată de Rudolf Steiner, are multe trăsături comune cu cea a lui Piaget.

    Grădiniţele şi şcolile Waldorf cultivă sărbătorile-serbările rituale, cultice care marchează ritmurile anului – inclusiv din punctul de vedere al schimbării naturii – existente în mediul cultural în mijlocul cărora s-au înrădăcinat. Şi prin acest mod leagă individualitatea copilului – care are origini transcedentale, în concepţia antropologiei pedagogiei Waldorf – de ritmurile de origine cosmică a lumii care îl înconjoară.

          Pedagogia Waldorf consideră ca sarcină să conducă spiritualitatea existentă în om la spiritualitatea ce trăieşte în lume, să facă din omul în creştere o fiinţă activă în lumea înconjurătoare în timp ce cultivă legătura lui cu originile sale transcendentale.

  „Primeşte copilul cu veneraţie, educă-l cu dragoste şi lasă-l să păşească pe drumul lui propriu în libertate.” R. Steiner

CÂT DE DIFERITÃ ESTE EDUCAŢIA DE TIP WALDORF?

 În rândurile de mai jos vă prezentăm o scurtă înşiruire a diferenţelor fundamentale între grădiniţele-şcolile tradiţionale şi demersul din unităţile de învăţământul Waldorf:

• Munca pedagogică se bazează pe un curriculum propriu,  care este conceput în mod special pentru a corespunde etapelor de dezvoltare a copiilor;

• Există deosebiri în vârsta la care sunt introduse anumite conţinuturi sau competenţe (de ex. introducerea formală a scrisului şi cititului se face într-un ritm mai lent în primii ani, însă în clasele mai mari elevii lucrează la acelaşi nivel cu colegii de la alte şcoli; şi invers: spre ex. învăţarea limbilor străine începe cu 2 limbi din clasa I-i la şcolile Waldorf, sau introducerea celor 4 operaţii de bază la matematică se face deodată); la sfârşitul ciclurilor (clasa a IV-a,  a IX-a şi a XII-a) elevii din şcolile Waldorf ajung la aceleaşi finalităţi educaţionale ca şi elevii din celelalte şcoli.

• În grădiniţă copiii sunt în grupe mixte de vârstă: cei mici învaţă de la cei mari, iar cei mari au posibilitatea să simtă utilitatea şi competenţa crescândă a rolului lor social.

• Învăţătorul conduce clasa o vreme mai îndelungată (în şcolile Waldorf din alte ţări, de regulă, până în clasa a VIII-a; la noi până în clasa a IV-a sau a VI-a, după posibilităţi). Chiar dacă rolul învăţătorului este preluat de un diriginte din clasa a V-a sau a VII-a, rolul dascălului care conduce destinele clasei are un impact mai profund decât în alte şcoli.

• Din clasa I-i elevii învăţă în sistem de module de 2-4 săptămâni (epoci), zilnic cu un curs principal de 110 minute fără pauză, la începutul zilei.

Acest sistem de epoci permite aprofundarea disciplinelor de cultură generală (limba maternă, matematică, istorie, geografie, fizică etc.)

• Elevii învaţă să îşi realizeze propriile „manuale”, aşa-numitele caiete de epocă, la care se adaugă folosirea de fişe de lucru, alte surse bibliografice.

• Evaluarea elevilor este specifică alternativei.